Traind in lumina bunatatii lui Dumnezeu

La început în 1 Samuel, Ana este descurajată și bătută de viață. Viața ei de rugăciune face toată diferența, atunci când ea își revarsă sufletul în fața Domnului în rugăciune serioasă. Dumnezeu răspunde rugăciunii ei și îi dă un fiu. Acest fiu a fost promis în slujba lui Dumnezeu, iar Ana face ceva important: Își onorează jurământul față de Dumnezeu și îl împlinește.

Eclesiastul 5:4 “Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o.”

Este important să observăm când Ana a adus băiatul la Templu. În 1 Samuel 1:22 Ea a zis bărbatului ei: “Când voi înţărca copilul îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.”

Femeile evreiești au înțărcat un copil timp de 3-4 ani în lumea antică. Asta înseamnă că Ana a investit mult personal în acest fiu. Ana nu dorește să ofere un copil care să epuizeze resursele lucrării lui Dumnezeu în Templu. Imaginați-vă un copil doar pur și simplu lăsat în casa lui Dumnezeu. Acesta nu este neapărat un dar!

Ana trăiește în bunătatea lui Dumnezeu. Ea este capabilă să promită și să-și îndeplinească promisiunea față de Dumnezeu, chiar și cu jertfa ei cea grea. Mă întreb de câte ori ar fi simțit tentația de al păstra pe Samuel. La urma urmei, a fost fiul ei.

Aceasta este scuza pentru unii care nu-și dau niciodată viața lui Dumnezeu. Ei încep să se gândească că viața lor este pe primul loc. Sau cei care nu dau zeciuială și nu sprijină slujirea Evangheliei și cred că banii lor sunt ai lor! Pentru ei, Dumnezeu nu a avut nimic de a face în privința banilor, cu toate că, El e cel care ne binecuvântă. Această atitudine este tristă, deconectată de bunătatea lui Dumnezeu. Nu reușesc să creadă primul adevăr afirmat în Biblie: “La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”. Tot ce există este din cauza Lui. Mintea ta care gândește, inima ta care bate, finanțele pe care Dumnezeu ți le-a dat, puterea de a câștiga și chiar și instrumentele pe care le folosești la locul tău de muncă toate au originea lor în Dumnezeu, nu pe tine. Dumnezeu deține totul și este totul pentru gloria Lui.

Ana nu uită aceasta. Ea îl înțarcă pe băiat, se întoarce la templu și îl pune deoparte pentru Dumnezeu. Observați declarația fermă a devotamentului ei personal:
1 Samuel 1:27-28 “”Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.”

Știu că sunt vinovat de asta mai des decât îmi dau seama. Mă rog lui Dumnezeu, Dumnezeu îmi răspunde și mă duc ca și cum nu s-ar întâmpla nimic. Acesta este un alt mod de a pierde bunătatea Lui. Acțiunile Anei vorbesc cu putere. Impactul răspunsului la rugăciunea ei a fost de departe evident. Declarațiile ei ne amintesc să nu uităm niciodată rugăciunea răspunzătoare, să ne îndeplinim orice jurământ pe care l-am făcut lui Dumnezeu. Să venim cu recunoștință și să ne închinăm Lui în acea bunătate.

Este o ultimă frază pe care trebuie să o remarcăm: “Și sa închinat Domnului acolo”. Pasajul ne cere să vedem impactul părinților asupra copiilor TINERI. Samuel este închinător, deși nu a fost niciodată la templu și a fost numai cu Ana timp de până la 4 ani. Fără îndoială, acest copil a învățat să se închine de la mama sa, care a trăit o viață recunoscătoare pentru bunătatea lui Dumnezeu față de ea. Fără îndoială, pe când el era alăptat, acest copil a auzit-o cântând și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru el. Chiar și la o vârstă fragedă, acest lucru a avut un efect puternic asupra lui. Și Samuel va trăi o viață extraordinară fiind credincios în slujirea lui Dumnezeu fără îndoială, pentru că mama sa a modelat acest tip de viață pentru el în anii de formare.

Advertisements

Cuvinte care te otelesc

“Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: “Nu te teme; ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ți facă rău: vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.”(Fapte 18:9-10).

Observație:

Pavel a ramăs în chemarea sa și a continuat să călătorească dintr-un oraș în altul, invitând mulți oameni să urmeze calea, calea lui Isus! El a fost sincer în abordarea sa și și-a dat toată energia în tot ce făcea pentru Evanghelie. El a continuat să facă acest lucru în:

  1. Persecuții;
  2. În amenințări la adresa lui și a prietenilor lui;
  3. Izolare din partea multor oameni cunoscuți;
  4. Respingere constantă a multor evrei;
  5. Înlăturare din partea multor oameni religioși.

Duhul Sfânt avea un mod de a păstra sufletul lui Pavel în viață, aducând speranță și încurajare:

  1. Nu-ți fie frică – “nu te teme“. Reacția cea mai comună este să-ți fie frică atunci când vin persecuțiile, amenințările, izolarea, înlăturarea și respingerea.
  2. Nu te opri – “ci vorbește“. Chemarea ta va fi te testată și în mijlocul acestor perioade de testare nu încetini, nu te lăsa bătut.
  3. Nu renunța – “nu tăcea“. Pavel a fost chemat să “vorbească” pentru a invita oamenii la Isus. Atunci când te confrunți cu greutăți, încurajarea de la Dumnezeu este să nu te lași bătut, să nu renunți.

De ce?

Din cauza acestor 4 cuvinte:

Eu
Sunt
Cu
Tine

Cea mai mare recompensă primită când trăiești în voia lui Dumnezeu este PREZENȚA LUI ISUS! “Eu sunt cu tine”. Aceasta este răsplata slujirii noastre, să auzim, să știm, să experientăm cuvintele “Eu sunt cu tine”. Noi nu suntem singuri. “Eu sunt” e cu noi!

Aplicare:

Isus e cu noi. Acest lucru ne trezește și ne face să mergem mai departe. Nu contează ce apare în cale. Primii ucenici au trăit pe deplin convinși că “Isus era cu ei”. El a fost cu ei timp de 40 de zile după înviere, iar apoi primind Duhul Sfânt (care este asemenea lui Isus) a continuat acea prezență! Să auzi pe Dumnezeu spunând: “Eu sunt cu tine”, aceste cuvinte aduc bucurie sufletului. Câteodată lucrurile care aduc frică, cele care ne opresc a trăi în voia lui Dumnezeu sau vocile care vor să ne facă să tăcem aduc asigurarea că Dumnezeu e aproape.

Tată, îți mulțumesc pentru darul prezenței Tale. Vreau mai mult din prezența Ta în viața mea. Amin.

Atitudinea de asteptare

“A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. Am trimis îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” (Fapte 10:24, 33)

Observație:

Corneliu apare în Biblie o dată. Un om important in armata romană care supraveghează regiunea Cezareei pentru Roma, dar ce s-a întâmplat în casa lui a remodelat lumea. O adunare într-o casă mică, niște prieteni și familia, l-au întâlnit pe Dumnezeu si națiunile au fost incluse în povestea de răscumpărare a lui Dumnezeu. Învățăm de la Corneliu un secret pentru a-L întâlni pe Dumnezeu: ATITUDINEA DE AȘTEPTARE.

Credința este așteptarea ca Dumnezeu să apară, indiferent de circumstanțe.

  1. Corneliu își trimite soldații de încredere pentru a-l aduce pe Petru.
  2. Corneliu își deschide casa.
  3. Corneliu a invitat familia și prietenii.
  4. Corneliu primește cu bucurie pe Petru și pe frați.
  5. Corneliu spune: “Suntem aici să ascultăm”.

Atitudinea de așteptare că Dumnezeu va apărea, nu doar a adus renaștere în casa lui Corneliu, dar în întreaga lume prin așteptările sale.

Aplicație:

Tu ce aștepți ca Dumnezeu să facă astăzi?

Mă aștept ca Dumnezeu să apară azi?

Trăirea în credință este o invitație de a trăi într-o așteptare constantă. Așteptarea că Dumnezeu va aparea. Poate este cineva care așteaptă în liniște ca Dumnezeu să apară dar îi e frică să spună. Nu pierde acea așteptare și, de fapt, împarte-o cu alții.

El vrea doar sa fie cu noi

Cu ce scop i-a rânduit Isus pe ucenici, în afară de acela de a-i trimite să propăvăduiască?

“A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.”(Marcu 3:14)

Primul motiv dat este că El a dorit ca ei să fie cu El. Nimic nu s-a schimbat de la începutul timpului, când Dumnezeu a creat omenirea să fie cu El. Imaginează-ți aceasta. Creatorul universului a vrut ca noi să fim cu El. Domnul Dumnezeu a umblat printre oameni în grădină (Genesa 3:8). Dumnezeu a vorbit cu Moise ca prieten (Exodul 33:11). Când lucrarea de mântuire a lui Isus pe pământ a fost gata, El a facut o cerere specială lui Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt să fie cu noi în toate zilele, ca un prieten (Ioan 14:16).

De multe ori se întâmplă ca ucenicii în ziua de astăzi să fie mai dornici să plece în lucrare pentru Isus decât să stea cu El! Nu am exagera deloc dacă am afirma că o mare parte a istoriei creștine poartă amprenta celor care au invocat Numele lui Isus, dar nu au stat cu El, nu L-au cunoscut și nu au fost schimbați de El. Nici lumea, nici biserica noastră nu are nevoie de oameni care să alerge încoace și încolo în Numele lui Isus fără să fi petrecut mai întâi timp “cu El”. În marea luptă, Satana s-a folosit de oameni care doar pretind că sunt ai lui Hristos pentru a aduce ocară asupra Numelui Său. De aceea, înainte de a-i trimite în lucrare, Isus Și-a dorit ca ucenicii să stea cu El ca să învețe de la El.

Ce înseamnă pentru noi astăzi să stăm “cu El”, în condițiile în care El nu este prezent fizic printre noi? Cum putem, în mod concret, “să stăm cu El”?

*********************************************************************************************

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; (Ioan 14:16)

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei… . (Genesa 3:8)

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul Cortului. (Exod 33:11)

Impreuna-lucratori

1 Corinteni 3:4-15 “4) Când unul zice: “Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: “Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? 5) Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6) Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7) aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. 8) Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. 9) Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 10) După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11) Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. 12) Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13) lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14) Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 15) Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.”  

Împreună-lucrători cu Dumnezeu… Așa ne numește Pavel. Destul de interesant, nu-i așa? A fi co-lucrători, co-creatori cu Creatorul marginilor pământului. Nu-i nimic mai bun decât acest lucru că suntem co-lucrători cu Dumnezeu, dar totuși, El este cel care face munca grea. Wow!

Da! Așa cum Pavel spune deasupra în 1 Corinteni 3, am plantat și udat, dar Dumnezeu a fost și este Cel care determină creșterea în viețile oamenilor. Am semănat dragostea și Cuvantul lui Dumnezeu în pământul bun al inimilor deschise, dar Dumnezeu este cel care face ca aceste semințe să izbucnească și să crească. Noi co-lucrăm cu Dumnezeu și creăm un spațiu sigur pentru oameni ca să-L experimenteze pe Dumnezeu, dar El este cel care trebuie să apară sau partea noastră este în zadar. Noi nu făcem lucrurile sucite. Cunoaștem partea lui Dumnezeu față de partea noastră, și Îl cinstim.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a co-crea cu El în casele noastre, la locurile de muncă, în arta noastră, în departamentele noastre, în relațiile noastre, în Biserica Lui. Și apoi să-I mulțumim că a luat partea noastră, dându-i un potențial mai eficient, de anvergură, decât ne-am putea imagina vreodată. Dorești să construiești pe temelia lui Isus, ceva care să dureze? Nu este vorba despre a face ceva pentru Dumnezeu, dar a face ceva împreună cu Dumnezeu. Fi încurajat. Fă-ți partea ta, apoi odihnește-te. Când îl înălțăm pe Isus, El ne atrage la sine. Cineva trebuie să audă acest lucru astăzi. Noi lucrăm, da, dar Dumnezeu face munca grea.

Ingrijorarea

Filipeni 4:6-9 “6) Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. 7) Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. 8) Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. 9) Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.”

Ce este îngrijorarea? Având frică; când în viața ta nu ai control asupra unei situații sau a unor lucruri. Îngrijorarea te trage în jos. Nu poți avea și îngrijorare și credință. Îngrijorarea ne separă de credința noastră; atunci când începem să ne îngrijorăm de ceva, ne pierdem credința. Îngrijorarea nu-ți va rezolva problemele de mâine, ci doar îți fură pacea de azi.

Pași pentru a învinge îngrijorarea:

1) O rugăciune corectă vs. 6

  • lăudând pe Dumnezeu ne amintește cât de mare și puternic este El;
  • El vrea ca noi să-I cerem ajutorul;

2) O gândire corectă vs. 8

  • nu te concentra pe lucruri care sunt greșite, ațintește-ți mintea pe lucruri care sunt drepte, potrivite;

3) O trăire corectă vs. 9

  • trăind dupa voia lui Dumnezeu, vei avea pacea Lui.

 

 

Spuneti oamenilor sa sada jos

În Ioan 6 când Isus stătea cu cei cinci mii de oameni înfometați, vreau să aduc atenția asupra unui mic detaliu care s-a întâmplat. Ceva care, citind acest pasaj, s-ar putea de multe ori sa fi trecut peste el. Acea gloată mare care mergea după El, fiecare persoană stând în picioare, observați în Ioan 6:10 ce spune, Isus spune: “Spuneţi oamenilor să şadă jos.” Când am citit acest capitol, cuvintele lui Isus din acest verset mi-au sărit în ochi! Așa că am început să cuget asupra lor. “De ce Isus a cerut mulțimii să șadă jos? Ar fi fost bine pentru ei să fie în picioare în timp ce ucenicii le împarțeau mâncarea?”

Apoi, cuvântul “Liniște” a căzut peste mine. Având oamenii șezuți jos, i-ar fi adus într-o stare de calm! Vezi tu, înainte ca Isus să facă minunea, El trebuia să liniștească poporul, trebuia ca ei să fie într-o stare de pace. Psalmul 46:10 – “Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” În Matei, Domnul ne învață să mergem într-un loc liniștit și să ne rugăm. De ce? Pentru că El știe că atunci când ne depărtăm de lume și de distragerile ei, ne permite să intrăm în acea stare de liniște. Cei cinci mii s-au așezat și apoi Isus și-a făcut lucrarea. Când am o zi grea, sunt stresat și îngrijorările acestei vieți mă prind și mintea mea nu se oprește, Îl simt pe Domnul spunând, “Liniște. Doar dacă te vei liniști” cu alte cuvinte – “Poți să te calmezi ca Eu să pot lucra?” Dacă vei ajunge să simți la fel, amintește-ți de cei cinci mii – stai jos și liniștește-te. Exod 14:14 – “Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.”

OraDeo editia a XI-a

Drag prieten cu vise în suflet, te anunțăm că și anul acesta va avea loc conferința de tineret OraDeo, ediția a XI-a. Te așteptăm în perioada 20-22 noiembrie la Biserica Penticostală Maranata din Oradea. Descoperă împreună cu noi la această ediție care sunt adevăratele vise pentru care merită să lupți!
Mai multe detalii pe site-ul http://oradeo.ro/
Te așteptăm cu drag!
Echipa OraDeo.

Dumnezeu are un plan suprem

Dumnezeu plănuiește să facă ceva minunat și spectaculos cu vasta Sa creație. În epistola sa către Efeseni, Pavel ne-a oferit o privire fugară în viitorul celor răscumpărați: “A binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuși, ca să-l aducă la îndeplinire la plănuirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, și cele de pe pământ” (Efeseni 1:9-10).

Apostolul ne asigură că așa cum un constructor-arhitect adună materialele necesare pentru a zidi structura pe care a proiectat-o, tot așa, Dumnezeu va aduce toate lucrurile împreună. Și cum va face El acestea? Unind “în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri, și cele de pe pământ”. Dacă dăm atenție Scripturilor, din ele vom afla că se apropie o mare zi viitoare în care Dumnezeu Își va dovedi unitatea esențială a creației Sale. Acea manifestare spectaculoasă va fi corelată cu, și împlinită în persoana Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu va clarifica faptul că toate lucrurile și-au obținut forma din Hristos; și-au primit sensul prin puterea Cuvântului Său; și și-au păstrat locul și ordinea prin El.

  • Isus Hristos este Dumnezeu creând.
  • Isus Hristos este Dumnezeu răscumpărând.
  • Isus Hristos este Dumnezeu desăvârșind și armonizând.
  • Isus Hristos este Dumnezeu unind toate lucrurile după sfatul voii Sale.

A.W. Tozer

Binecuvantat e omul ce se increde in Domnul

“Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a că­rui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:7).

Trebuie să învăţăm să ne încredem necondiţionat şi pe deplin în Domnul: “Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?” (Psalmul 18:31) Oamenii din jur şi contextele de viaţă nepri­elnice nu trebuie să ne amărască, ci să ne întoarcă privirea spre Domnul şi să ne îndemne la pocăinţă, dacă nu ne-am întors încă la El. Atunci când totul se ruinează, când toa­tă munca, tot ce am clădit de-a lungul vieţii se spulberă în vânt, nu te lăsa doborât! Scriptura spune: “Să nu vă pără­siţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplâtire!” (Evrei 10:35). Domnul ne va distruge poate multe din sprijinurile noastre pământeşti, pentru a ne învăţa să ne bazăm numai şi numai pe Isus. Pe Avraam îl cunoaştem drept “tatăl tuturor credincioşilor”, dar şi lui Domnul i-a lu­at pe rând toate lucrurile în care îşi pusese nădejdea. Exact în această perioadă din ce în ce mai întunecată a sfârşitu­lui, se pune şi mai mult problema să Îl slăvim pe Domnul, încrezându-ne pe deplin în El. De aceea, haideţi să ne ru­găm: “Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor” (Psalmul 12:1).

Wim Malg